Jesus - demon

Pun mai jos un comentariu adaugat de un anonim. Dupa parerea mea este o abordare destul de interesanta a crestinismului.

(R) ANONIM:

Creştinismul originar – cult demonic

Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?

Facerea, Capitolul 38

1.	În vremea aceea s-a întâmplat că Iuda s-a pogorât de la fraţii săi şi s-a aşezat lângă un adulamitean, cu numele Hira. Sa-l lasam pe ala vandut ca sclav si sa ne ocupam de peripetiile acestui "Iuda". Presimt ca o sa fie ceva interesant... Cum umbla Iuda asa, cu cortul, s-a asezat, pe jos probabil, langa Hira.
2.	Văzând Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Şua, el a luat-o de soţie şi a intrat la ea. N-am sa fiu rau, presupunand ca a cumparat-o pe loc. Oricum, ori a cumparat-o, ori a fost dragoste la prima vedere de a "intrat" asa repede in ea, pardon, "la" ea. O alta posibilitate ar fi cum ca Sua era la reduceri.
3.	Şi ea, zămislind, a născut un băiat, şi Iuda i-a pus numele Ir. Si s-au pus pe treaba. Au pompat prima Unitate. Ir, nume interesant...
4.	Zămislind iarăşi, a născut alt băiat şi i-a pus numele Onan. Asta-i primul Onan-ist? Oare cand se nasta Oral sau Anal? Numai premiere sexuale in cartea asta. Bun, deci a mai pompat o unitate. Asta se pare ca n-avea nevoie de promisiuni si binecuvantari era bun la zamislit si fara.
5.	Şi a mai născut un băiat şi i-a pus numele Şela. Şi când a născut ea acest fiu, Iuda era la Kezib. Si numai fii, nu pot sa cred. Ceva nu-i in regula, suna a fantezie.
6.	Apoi Iuda a luat pentru Ir, întâiul născut al său, o femeie, cu numele Tamara. De la rusi tocmai? Cred ca a fost scumpa. O fi fost si ortodoxa?
7.	Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul. WTF!!! Pe asta n-am vazut-o. Eram cuprins de firul calm al povestii, o unitate aici, o femeie/sclava dincolo cand, pe nepusa masa, PAC, D il omoara pe Ir. Aparent D obisnuia sa omoare, asa, cand ii venea de exemplu, lucru evident si de faptul ca nimeni nu a comentat. Nici macar nu ni se spune de ce l-au omorat. Asta e, o unitate mai putin. Credeam ca-l omoara totusi pe Onan mai intai.
8.	Atunci a zis Iuda către Onan: "Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!" Pai nu? Sa nu rateze ocazia. Prima femeie reciclata, TAMARA. Deci asa se cheama cand reciclezi femeia fratelui, LEVIRAT. Am mai invatat un cuvant nou...
9.	Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. AAA, de aici vine chestia cu Onan. Da, interesant. Intrebarea e: Ce i-a determinat pe oamenii care au inventat denumirea sa creada ca o facea singur. Poate il ajuta Tamara, poate chiar ii placea?
10.	Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta. Bai las-o dreacu de magarie. L-o capsat si pe asta. D asta e frustrat sexual rau tare de tot. Facea si omu o mica l... sau poate se distra cu Tamara si vine smecheru asta si-l mardeste. Foarte urat, foarte foarte urat. Incep sa ma obisnuiesc cu firul narativ. Am identificat cateva motive obsesive: sex, femei/sclave, viol, omor, vreau copii (binecuvantat), furat avere. Destul de monoton si previzibil.
11.	Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa, după moartea celor doi fii ai săi: "Stai văduvă în casa tatălui tău, până se va face mare Şela, fiul meu!" Căci îşi zicea: "Nu cumva să moară şi acesta, ca şi fraţii lui!" Şi s-a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei. Asa, e cu adevarat o femeie reciclabila. O pune frumos la pastrare pana cand se face mare un plod ca sa o pompeze si ala. Ce dracu.
12.	Trecând însă vreme multă, a murit fata lui Şua, soţia lui Iuda. Iar Iuda, după ce au trecut zilele de jelire, s-a dus în Timna, la cei ce tundeau oile lui, împreună cu prietenul său Hira adulamiteanul. O noua activitate: tunsul oilor... Dar totusi a avut si o fata, incredibil. Ce mai mor plozii lu asta bai frate. Poate n-a facut stalpul destul de inalt.
13.	Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicându-i-se: "Iată socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile". E timpul sa ne punem pe sedus...
14.	Iar ea, dezbrăcând de pe sine hainele sale de văduvie, s-a înfăşurat cu un văl şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna, căci vedea că Şela crescuse mare şi ea nu-i fusese dată lui de soţie. Yeah baby, hot sexy widow! Bring it on!
15.	Şi, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie nărăvită, căci n-a cunoscut-o, pentru că îşi avea faţa acoperită. Iuda??? Pai asta nu era la tuns oi? Cum adica naravita, curva? Interesant. Tamara avea casa ei? Nu statea cu Iuda? Asta de ce face adulter? Sau e in regula?
16.	Şi abătându-se din cale pe la ea, i-a zis: "Lasă-mă să intru la tine!" Căci nu ştia că este nora sa. Iar ea a zis: "Ce ai să-mi dai, dacă vei intra la mine?" Pai nu? Banu jos si dupa aia distractie mai baiete'. Nu-i proasta Tamara asta.
17.	Iar el i-a răspuns: "Îţi voi trimite un ied din turma mea". Şi ea a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite". Se tine tare.
18.	Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ţi dau?" Şi ea a zis: "Inelul tău, cingătoarea ta şi toiagul ce-l ai în mână". Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas grea. Logic ca a ramas grea. Altfel nu mai progresa telenovala asta groteasca.
19.	Apoi, sculându-se, ea s-a dus şi-a scos vălul său şi s-a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie. Si-a facut treaba acu inapoi la bocit si frecat menta.
20.	Iar Iuda a trimis iedul pe adulamitean, prietenul său, ca să ia zălogul din mâinile femeii. Dar n-a mai găsit-o.
21.	Şi a întrebat pe oamenii locului aceluia: "Unde este femeia cea nărăvită, care şedea la Enaim, la drum?" Iar aceia i-au răspuns: "N-a fost aici nici o femeie nărăvită!" Aparent prostitutia era ceva acceptat pe vremea aia, nu cum se c... pe ei popii. Si de ce n-ar fi? O tranzactie perfect normal, oferi un serviciu si primesti o recompensa.
22.	S-a întors deci acela la Iuda şi a zis: "N-am găsit-o şi oamenii de acolo mi-au spus că n-a fost acolo nici o femeie nărăvită!"
23.	Atunci Iuda a zis: "Să şi le ţie! Numai de nu ne-ar face de batjocură. Iată, eu i-am trimis iedul, dar tu n-ai găsit-o". In ce fel de batjocora? Nu cred ca ii era frica de gura lumii, doar un om de-a lui a cautat-o. Deci ii era frica sa nu zica femeia ca a inselat-o.
24.	Dar, cam după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a căzut în desfrânare şi iată a rămas însărcinată din desfrânare". Iar Iuda a zis: "Scoateţi-o şi să fie arsă". ARSAAA??? Bai, asta-i tampit? Pai de ce o arde? Prostituatele de ce sunt lasate in pace iar vaduvele nu? Foarte interesant, oare din cauza ca trebuia sa ceara bani. Dar ea a cerut... Of, telenovela lui peste. Suspansul ma omoara!
25.	Dar când o duceau, ea a trimis la socrul său, zicând: "Eu sunt îngreunată de acela ale căruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adăugat: "Află al cui e inelul acesta, cingătoarea aceasta şi toiagul acesta!" AHAAAA!! Na ca ti-a copt-o!
26.	Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis: "Tamara e mai dreaptă decât mine, pentru că nu am dat-o lui Şela, fiul meu". Şi n-a mai cunoscut-o pe ea. M-a lasat masca logica lu Pandele asta. Aparent l-a multumit faptul ca a facut sex cu nora lui si aceasta ii naste lui un fiu. Se bucura probabil ca nu ii naste un fiu, fiului sa Sela. Da, eterna competitie in care castiga cel cu cele mai multe unitati la activ.
27.	Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni. Le-o zis o pasarica, sau o ecografie ceva.
28.	În vremea naşterii s-a ivit mâna unuia, iar moaşa a luat şi i-a legat la mână un fir de aţă roşie, zicând: "Acesta a ieşit întâi".
29.	Dar acesta şi-a tras mâna înapoi şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!" Şi i-a pus numele Fares. :)) A scos unu mana si dupa aia a bagat-o la loc. :))))))) Prea tare. Combinatie intre Sclava Izaura si Alien. Awesome. Cred ca din capitolul asta a aparut panarama cu deochiatul si ata rosie. A rupt piedica, mortal.
30.	După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara. Minunat, minunat. Bravo, Oscar pentru scenariu, regie, etc.

Facerea, Capitolul 37

1.	Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise şi Isaac, tatăl său.
2.	Iată acum şi istoria urmaşilor lui Iacov: Iosif, fiind de şaptesprezece ani, păştea oile tatălui său împreună cu fraţii săi. Petrecându-şi copilăria cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, veşti despre purtările lor rele. Hmm Iosif asta pare a fi un plod antipatic. Isi turna fratii la taica-su. Nasol moment. Evident nimic nu s-a schimbat in familia Iacov/Israel, tot ciobani au ramas.
3.	Şi iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse haină lungă şi aleasă. Pai si normal, rasplatesti tradatorul. Ce mai cadou, o haina lunga si aleasa. Tare. Se pare ca nici ciobani prea instariti nu erau.
4.	Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu puteau vorbi cu el prietenos. Logic.
5.	Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraţilor săi, Uuu, the DREAM. Asta era un fel de profet sau doar dormea des in timpul muncii?
6.	Zicându-le: "Ascultaţi visul ce am visat:
7.	Parcă legam snopi în ţarină şi snopul meu parcă s-a sculat şi stătea drept, iar snopii voştri s-au strâns roată şi s-au închinat snopului meu". Miscare proasta amice. Sa te iei de snopul unui cioban nu prea-i indicat. Mai ales daca esti si un tradator antipatic.
8.	Iar fraţii lui au zis către el: "Nu cumva ai să domneşti peste noi? Sau poate ai să ne stăpâneşti?" Şi l-au urât încă şi mai mult pentru visul lui şi pentru spusele lui. Reactie destul de normala pentru niste primitivi.
9.	Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: "Iată am mai visat alt vis: soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie". Inca unu? Asta o cauta cu lumanarea. Oh shit, acu zice si lu ta'su ca o sa i se inchine? Interesant. Desi in cazul nostru trebuiau vreo 3 luni mari si vreo 4-5 mai mici (neveste si sclavele lu' ta'su).
10.	Şi-l povesti tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: "Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?"
11.	De aceea îl pizmuiau fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui. Cred ca sfarsitul se apropie.
12.	S-au dus după aceea fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
13.	Şi Israel a zis către Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei". Iar el a zis: "Mă duc, tată!" In sfarsit s-a prins si ciobanul povestitor ca pe asta il cheama Israel.
14.	Apoi Israel a zis către Iosif: "Du-te şi vezi de sunt sănătoşi fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci răspuns!" L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif s-a dus la Sichem.
15.	După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp şi l-a întrebat omul acela şi i-a zis: "Ce cauţi?" ... foarte palpitant...
16.	Iar el a zis: "Caut pe fraţii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?"
17.	Zisu-i-a omul acela: "S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!" Şi s-a dus Iosif după fraţii săi şi i-a găsit la Dotain. ... viata pe muchie de cutit ...
18.	Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; Baaai, e antipatic dar totusi e un plod de 17 ani. Cum naiba sa-l omori? Poporul ales al lui D? Funky.
19.	Şi au zis unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Hahahaha! "Visatorul de vise". Erau probabil un fel de analfabeti retardati. Probabil ziceau de asta ca e si profet.
20.	Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" Astia nu se uita la "The mentalist"? Miscare proasta, cum sa zici ca l-a mancat o fiara salbatica cand el e intr-un put? Pai n-o sa-l gaseasca primu care va bea din put? Ar putea sa-l transeze si sa-l arunce intr-un rau ceva, Dexter style!
21.	Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viaţa!"
22.	Apoi Ruben a adăugat: "Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său. Baiat bun Ruben asta.
23.	Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat,
24.	Şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. Pai nu si-a rupt gatu? Sau o fi fost si el THE CHOSEN ONE?
25.	După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26.	Atunci a zis Iuda către fraţii săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui?
27.	Haidem să-l vindem Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru". Şi au ascultat fraţii lui. Interesant, cata cruzime. Dar totusi a impacat si capra si varza. Aparent mai bine iti vinzi fratele ca SCLAV decat sa-l OMORI. Desigur ar fi putut sa-l si lase in pace dar se pare ca liberul lor arbitru uitase aceasta optiune.
28.	Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt. 20 de arginti? Cam putin, probabil daca-l vindeau cu tot cu haina scoteau mai mult. Sau macare pe okazii.ro daca-l dadeau: Evreu, 17 ani, cu puta taiata, haina deasa, 30 de arginti, livrare in Egipt si provincie!
29.	Când însă s-a întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, el şi-a rupt hainele, Asta de unde s-a intors? Ia bai niste furazolidon data viitoare.
30.	Şi întorcându-se la fraţii săi, a zis: "Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?"
31.	Atunci ei au luat haina lui Iosif şi, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
32.	Apoi au trimis după haina cea lungă şi aleasă şi au adus-o la tatăl lor, spunând. "Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!" Faceau si pe prostii. Cold blooded fuckers!
33.	Şi a cunoscut-o Iacov şi a zis: "Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!"
34.	Atunci şi-a rupt Iacov hainele sale şi-a acoperit cu sac coapsele şi a plâns pe fiul său zile multe. Bummer dude! Shit happens.
35.	După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.
36.	Iar Madianiţii au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător şi comandant al gărzii la curtea lui Faraon. Se preconizeaza o telenovela.

Facerea, Capitolul 36

1. Iar spiţa neamului lui Isav, care se mai numeşte şi Edom, este aceasta:

Auleu incepe o spitza. Daca tot am dat copy paste sa continuam, desi cred ca o sa fie plictisitor.
Neah, plictisitor sterg. Daca vreti sa va plictisiti cititi pe http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=36

Facerea, Capitolul 35

1.	Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: "Scoală şi du-te la Betel şi locuieşte acolo; fă acolo jertfelnic Dumnezeului Celui ce ţi S-a arătat, când fugeai tu de la faţa lui Isav, fratele tău!" Observ ca astia doar fug de colo colo, mai fura niste vite/femei (nu-s misogin din contra, doar incerc sa subliniez modul in care sunt tratate femeile in aceasta minunata opera de arta), mai taie o puta, un mic genocid. Si, desigur, ocazional, sunt trimisi de D sa mai faca un jertfelnic. Nici o inovatie tehnologica, o carte ceva... (In afara de batul vargat)
2.	Iar Iacov a zis casei sale şi tuturor celor ce erau cu dânsul: "Lepădaţi dumnezeii cei străini, care se află la voi, curăţiţi-vă şi vă primeniţi hainele voastre. Alti dumnezei? Imposibil, oare cum au ajuns la concluzia ca erau mai multi, doar a fost unul singur FOREVER and EVER. Si cum sa-i lepezi, nu se supara? Observam de asemenea ca, ocazional, se mai si spalau. Cel putin la fiecare jertfelnic si lepadare de dumnezei.
3.	Să ne sculăm şi să mergem la Betel, că acolo am să fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine şi m-a păzit în călătoria în care am umblat!" Inca o data sunt uimit de cata treaba are D. Dupa facerea universului (ca pe un gaz scapat rebel) care a durat doar 6 zile, sta cu ANII dupa fundul unor ciobani ucigasi, violatori, analfabeti si misogini. Si-i AJUTA.
4.	Iar ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii cei străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii ce-i aveau în urechile lor; şi Iacov i-a îngropat sub stejarul de lângă Sichem şi i-a lăsat necunoscuţi până în ziua de astăzi. Ei... Nu erau chiar atat de necunoscuti. Pentru cei interesati, o mica lista cu cateva zeci de mii: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_deities
5.	Astfel au plecat ei de la Sichem; şi frica lui Dumnezeu era peste oraşele dimprejur şi n-au urmărit pe fiii lui Iacov. Frica, frica si iar frica. De asta teroristii sunt profund religiosi, D e unul de-al lor. Foloseste FRICA. Frica de Dumnezeu, Frica de moarte, Frica de intuneric. Frica e baza.
6.	Sosind Iacov cu toţi oamenii cei ce erau cu el la Luz, adică la Betel, în ţara Canaanului,
7.	A zidit acolo un jertfelnic şi a numit locul acela El-Bet-El, pentru că acolo i Se arătase Dumnezeu, când fugea el de Isav, fratele său. Am putea spune ca acesti oamenii erau renumiti pentru capacitatea lor de a ridica CORTURI si a construi JERTFELNICE (practic niste pietre puse una peste cealalta). Nici nu-mi imaginez cum ar fi putut rezista egiptenii in fata lor.
8.	Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit "Stejarul Plângerii". Acum da nume si la copaci. Da, sunt foarte buni la dat nume pe care nimeni nu le foloseste. Eu tot cred ca cel care a scris carticica e un ciobanas putin atins de probleme mentale.
9.	Aici, în Luz, Se mai arătă Dumnezeu lui Iacov, după întoarcerea lui din Mesopotamia, şi îl binecuvântă Dumnezeu, Iar s-a aratat? Parca daca ti se arata crapai sau ceva de genul. Anyway, o fi fost really chosen tipul.
10.	Şi-i zise: "De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tău". Şi-i puse numele Israel. IAAAR??? Se pare ca sufera de senilitate D sau iarasi e turmentat. Poate chiar amandoua. Observ ca nici el, nici Iacov nu folosesc acest nume. Ar putea fi vorba si despre un vis recurent pe care il are Iacov. Posibil sa fi sarit si discul, totusi, un zeu nu trebuie sa faca aparitii in persoana, face o inregistrare si trimite un e-mail (in cazul nostru un vis).
11.	Apoi Dumnezeu îi mai zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic! Sporeşte şi te înmulţeşte! Popoare şi mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi regi vor răsări din coapsele tale.
12.	Ţara, pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, o voi da ţie; iar după tine, voi da pământul acesta urmaşilor tăi". Aceeasi placa? Is culmea astia. Pai stai putin daca ii ia tara lui Avraam si Isaac (tot n-am inteles care tara ca tot ciobani nomazi erau) atunci inseamna ca isi incalca legamantul, nu?
13.	Apoi S-a înălţat Dumnezeu de la el, din locul în care îi grăise. OO! The holly ELEVATOR. High tech shit. Sau The Holly Crane. Anyway... Interesant este ca D se face mic si se duce aproape de cel cu care vorbeste. Inca n-a inventat telepatia sau a inventat-o dar n-a prins super oferta de la VODAFONE si asteapta sa-l sune Thor pentru credite.
14.	Şi a aşezat Iacov un stâlp pe locul unde-i grăise Dumnezeu, un stâlp de piatră, şi a săvârşit turnare peste el şi a turnat peste el untdelemn. Un stalp aici, un morman de pietre acolo, dincolo o doica moarta. The usual high tech shit. Observ ca mai intai a "savarsit" turnare si debia apoi a turnat undelemn. Oare ce o fi savarsit peste stalp prima data?
15.	Şi a pus Iacov locului unde-i grăise Dumnezeu, numele Betel. Iar? Parca l-a mai numit o data. Probabil nevasta ciobanului a "facut putina ordine" in pieile pe care scria si a trebuit s-o ia de la capat. Asta sau le-a folosit sa inveleasca borcane de zacusca.
16.	După aceea au plecat din Betel. Şi şi-a întins cortul său dincolo de turnul Gader. Dar când se apropiase de Havrata, înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut şi naşterea aceasta a fost iar tare grea. Erau niste aventurieri, the open road, corturi, camping etc. Observati modul in care autorul ne tine mereu in priza prin trecerea de la plecare la nastere. E ceva transcedental si mistic pizza.
17.	Şi pe când se chinuia Rahila în durerile naşterii, moaşa i-a zis: "Nu te teme, că şi acesta va fi băiat!" Erau un fel de clarvazatoare moasa. Stia sexul copilului. Intrebare: Daca voia idiotilor astora s-ar fi facut si ar fi nascut numai baieti ce s-ar fi intamplat? Probabil leii ierbivori ar fi jucat leapsa in continuare cu antilopele saltarete nestingheriti de Animal Planet.
18.	Iar când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin. "Cand Rahila isi dadea sufletul, caci a murit". Tragic. Totusi din cate intelegem nu e mare scofala ca a murit, totusi a nascut un baiat, lucru foarte important. A se observa cum tatal pretuieste foarte mult ultimul act facut de sotia(? nu mai stiu, sclava/sotie same shit) redenumind copilul. Probabil el si D sufereau de "compulsory renaming".
19.	Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem; Interesant este faptul ca isi ingropau oamenii peste tot prin "lume" neavand si ei macar un cimitir al lor, ba in grote, ba sub stejari etc.
20.	Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei şi acest stâlp, de pe mormântul Rahilei, este până în ziua de astăzi. Muama ce monument! Ridicat-au un stalp, m-au luat prin surprindere. Aparent acest stalp a fost culmea arhitecturii "stalpilor" iar modul lui de construire s-a pierdut in negura timpului. STAAALPUUUUL!!! Intrebarea se pune la care zi de "astazi" se refera.
21.	Apoi plecând Iacov de aici şi-a întins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea când locuia Israel în ţara aceasta, a intrat Ruben şi a dormit cu Bilha, ţiitoarea tatălui său Iacov, şi a auzit Israel şi i s-a părut aceasta un rău. Sunt confuz, de ce i se adreseaza lui Iacov cu doua nume in acelasi context? Este oare vorba de alta persoana? Anyway, on to more pressing matters: 1. Iacov/Israel avea tiitoare/amanta. 2. Fiul lui a facut sex(dormit) cu amanta. 3. Lui Iacov doar i s-a "parut" a fi un rau. 4. Aparent s-a trecut cu vederea datorita aparitiei unui nou FIU, cum vom vedea mai incolo 5. Acest fiu nu este al lui Ruben ci, paradoxal, al lui ta-su. Q.E.D
22.	Fiii lui Iacov au fost doisprezece şi anume:
23.	Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui Iacov; după el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.
24.	Fiii Rahilei: Iosif şi Veniamin.
25.	Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan şi Neftali.
26.	Şi fiii Zilpei, roaba Liei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Mesopotamia. Foarte interesant...
27.	Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam şi Isaac.
28.	Iar zilele, pe care le-a trăit Isaac, au fost o sută optzeci de ani. 180????? WTF. Astia nu cred ca apucau 40 pe vremea aia. Ce inseamna sa fii cioban si sa ai prea mult timp liber.
29.	Slăbind apoi, Isaac a murit şi a trecut la părinţii săi, fiind bătrân şi încărcat de zile, şi l-au îngropat feciorii lui, Isav şi Iacov. Probabil au mai construit si-un stalp dupa. Poate chiar doi, unul mai inalt decat altul. Si un jerfelnic, desigur.

Facerea, Capitolul 34

1.	Într-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării aceleia.  Hmm, lezbi?
2.	Şi văzând-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânitorul pământului aceluia, a luat-o şi, culcându-se cu ea, a necinstit-o.  Intrebare, ea s-a impotrivit? Sper ca ati observat trecerea subtila a autorului de la o plimbare la un "presupus" viol. But wait! There's more.
3.	Apoi s-a lipit sufletul lui de Dina, fata lui Iacov, şi i-a căzut dragă fata şi a vorbit pe placul fetei.  Viol viol dar parca-i dulce... Pana aici totu-i ok, 2 primitivi s-au vazut, s-au f..., s-au placut. Ciudata ordine, dar totusi, alte vremuri.
4.	Şi a zis Sichem către tatăl său Hemor: "Ia-mi pe fata aceasta de femeie!"  Tati, tati, am vazut o gagica buna la magazinul de gagici, mi-o iei si mia. Intotdeauna m-a fascinat obiectivizarea femeilor. E un lucru minunat cum o femeie poate fi cumparata si facuta cadou.
5.	Deşi Iacov a auzit că fiul lui Hemor a necinstit pe Dina, fata sa, dar, fiindcă feciorii lui erau cu vitele la câmp, a tăcut până s-au întors ei.  Viclean sau fricos, vom vedea...
6.	Iar Hemor, tatăl lui Sichem, a ieşit la Iacov, ca să vorbească cu el.
7.	Feciorii lui Iacov însă, venind de la câmp şi aflând despre aceasta, se amărâră şi se mâniară foarte tare, pentru că Sichem săvârşise o faptă de ocară în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia să se întâmple.  Sleep with girl BAD. Buy girl, sleep with girl GOOD. ME MAD!!!
8.	Şi grăind cu ei, Hemor a zis: "Sichem, feciorul mea, s-a lipit cu sufletul de fata voastră; daţi-o dar lui de femeie şi vă încuscriţi cu noi:
9.	Măritaţi-vă fetele voastre cu noi şi fetele noastre luaţi-le pentru feciorii voştri;  O chestie interesanta, se mai inmulteau putin, poporul lui D. Ar fi fost o decizie bun d.p.d.v. strategic.
10.	Şedeţi la un loc cu noi: acest pământ larg vă e la îndemână, ca să vă aşezaţi într-însul, să faceţi negoţ şi să vă agonisiţi din el moşie".  Imi place cum vorbeste tatal violatorului/indragostitului. Nu vrea razboi doar mult mult mult sex si bunastare.
11.	Iar Sichem a zis către tatăl fetei şi către fraţii ei: "Orice veţi zice, voi da, numai să aflu bunăvoinţă la voi.
12.	Cereţi de la mine un mare preţ de cumpărare şi darurile cele mai mari şi vă voi da cât veţi zice, numai daţi-mi fata mie de femeie!"  Le mai dadea si o gramada de bani. Come on take it.
13.	Feciorii lui Iacov însă au răspuns cu vicleşug lui Sichem şi lui Hemor, tatăl lui; şi le-au răspuns aşa, pentru că acela necinstise pe Dina, sora lor.
14.	Şi au zis către dânşii Simeon şi Levi, fraţii Dinei şi feciorii Liei: "Nu putem să facem aceasta: să dăm pe sora noastră după un om netăiat împrejur, că aceasta ar fi o ruşine pentru noi.
15.	Numai aşa ne învoim cu voi şi ne aşezăm la voi, dacă veţi face şi voi ca noi, tăindu-vă împrejur toţi cei de parte bărbătească.  Hmm, nu miroase a bine. Nici pana acum n-am inteles de ce se taie astia imprejur, adica D i-a facut asa, il desconsidera? Foarte ciudat.
16.	Atunci vom da după voi fetele noastre, iar noi vom lua fetele voastre şi vom locui la un loc cu voi şi vom alcătui un popor.  Poporul puţelor taiate.
17.	Iar de nu vreţi să ne ascultaţi, ca să vă tăiaţi împrejur, noi vom lua înapoi fata şi ne vom duce".
18.	Vorbele acestea au plăcut lui Hemor şi lui Sichem, feciorul lui Hemor.  I-a placut ideea de a-si taia puta? Uau astia cred ca erau cei mai pasnici oameni din vremea aceea. Poate chiar primii hipioti. Peace and love and other sexy stuff.
19.	De aceea, n-a zăbovit tânărul să facă aceasta, căci era îndrăgostit de fata lui Iacov şi era şi cel mai cu trecere în casa tatălui său.
20.	Şi au venit Hemor şi Sichem, feciorul lui, la poarta cetăţii lor, şi au început a grăi locuitorilor cetăţii, zicând:
21.	"Oamenii aceştia sunt paşnici; să se aşeze dar în ţara noastră şi să facă negoţ în ea. Iată că loc este din destul şi într-o parte şi într-alta; fetele lor să ni le luăm de femei şi fetele noastre să le dăm după ei.
22.	Dar oamenii aceştia numai aşa se învoiesc să trăiască cu noi şi să fie un popor cu noi, dacă şi la noi se vor tăia împrejur toţi cei de parte bărbătească, cum sunt ei tăiaţi împrejur.
23.	Turmele lor, vitele lor şi toate averile lor nu sunt, oare, ale noastre? Să le plinim voia lor, iar ei să se aşeze printre noi!"  Astia au reusit sa convinga tot poporul sa se taie imprejur? Cred ca aveau niste femei urate rau.
24.	Şi au ascultat pe Hemor şi pe Sichem, feciorul lui, toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor şi au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească, câţi ieşeau pe poarta cetăţii lor.  That's got to hurt.
25.	Iar a treia zi, când erau ei încă în dureri, cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără teamă în cetate şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească.  What the fuck!!! Asta-i dreptatea lui D? Omorarea tuturor barbatilor dintr-un oras pentru ca unul din ei a violat (nu prea ca se pare ca si ei i-a placut) o femeie??? Fara nici macar un proces, macar asa de forma? Uau. Si i-au mai ucis si intr-un mod las. I-au pus sa-si taie putele si apoi i-au mardit. Original, totusi.
26.	Au trecut prin ascuţişul sabiei şi pe Hemor şi pe fiul său Sichem şi au luat pe Dina din casa lui Sichem şi au plecat.  Era interesant sa-i lase in pace.
27.	Apoi fiii lui Iacov se năpustiră asupra celor morţi şi jefuiră cetatea în care fusese necinstită Dina, sora lor.  I-au mai si jefuit. Pana acum se pare ca poporul lui D este format din proxeneti, ninfomane, lasi, criminali, hoti, incestuosi si taietori de putze. Hmmm, parca stai putin si te intrebi: Oare cum e-n rai? Sau mai degraba, cum e-n iad? Cred ca-i acelasi loc. "Alesii" lui D tortureaza...
28.	Au luat toate oile lor, toţi boii lor, toţi asinii lor, tot ce era în cetate şi tot ce era pe câmp;
29.	Toate bogăţiile lor, toţi copiii şi femeile le-au dus în robie; şi au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce era prin case.  Frumos, si sclavi acum. Pai daca astia au omorat un oras intreg pentru un viol ei ce pedeapsa ar merita?
30.	Atunci Iacov a zis către Simeon şi către Levi: "Mare tulburare mi-aţi adus, făcându-mă urât înaintea tuturor locuitorilor ţării acesteia, înaintea Canaaneilor şi a Ferezeilor. Eu am oameni puţini la număr; se vor ridica asupra mea şi mă vor ucide şi voi pieri şi eu şi casa mea".  Interesant este ca Iacov nu e tulburat din cauza ca fiii lui au omorat toti barbatii, jefuit trupurile si cetatea lor, inrobit femeile plus copiii. Nu, el este ingrijorat de ce vor crede celelalte popoare... Carte moralizatoare pe dracu.
31.	Iar ei au zis: "Dar se putea, oare, ca ei să se poarte cu sora noastră ca şi cu o femeie pierdută?"  Interesanta justificare. Parerea mea totusi este ca asa ceva nu s-a intamplat niciodata. Cel mai probabil fata aceea nici macar n-a fost violata. Probabil s-a casatorit fara voia fratilor iar acestia de nervi au povestit la toti cum au omorat ei o intreaga cetate dupa ce i-au convins pe toti sa-si taie putele. Mai plauzibil decat ce-i scris mai sus.

Facerea, Capitolul 33

1.	Atunci, ridicându-şi ochii, Iacov a văzut pe Isav, fratele său, venind cu cei patru sute de oameni. Şi a împărţit Iacov copiii Liei şi ai Rahilei şi ai celor două roabe.  Probabil ca aveau deja aranjate formatiunile, ca la cum s-a puit...
2.	Şi a pus pe cele două roabe cu copiii lor înainte; apoi după ei a pus pe Lia cu copiii ei şi la urmă a pus pe Rahila şi pe Iosif;
3.	Iar el mergea în fruntea lor şi, apropiindu-se de fratele său, i s-a închinat de şapte ori până la pământ.  Hmmm, adica sclavele veneau inaintea nevestelor? Funky. Sa se inchide 7 ori? Cui? Parca frasu' la inselat de mostenire si cam din cauza lui a ajuns sa fie sclav vreo 20 de ani si sa faca genetica cu batul, stai, asta-i parte buna.
4.	Isav însă a alergat în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat şi, cuprinzându-i grumazul, l-a sărutat şi au plâns amândoi.  Telenovela.
5.	Apoi, ridicându-şi ochii şi văzând femeile şi copiii, Isav a zis: "Cine sunt aceştia?" Zis-a Iacov: "Copiii cu care a miluit Dumnezeu pe robul tău!"  Se vede ca erau frati... Cat de idiot sa fii sa vezi o multime de plozi si cateva femei desalate si sa intrebi cine sunt... Parca nu traiau in aceeasi perioada de continua pompare a unitatilor.
6.	Deci, s-au apropiat întâi roabele cu copiii lor şi s-au închinat.
7.	Apoi a venit Lia cu copiii ei şi s-au închinat, iar la urmă au venit şi s-au închinat şi Rahila cu Iosif.  Care-i faza cu inchinatul asta? Era ala urat tare si se cruceau cand il vedeau?
8.	Zis-a Isav: "Ce sunt acele turme, pe care le-am întâlnit?" Iar Iacov a răspuns: "Ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea domnului meu".
9.	Atunci Isav a zis: "Am şi eu multe, frate; ţine-ţi ale tale pentru tine!"  Baiat de treaba Isav asta, chiar daca l-a inselat la inceput.
10.	Iacov însă a zis: "De am aflat bunăvoinţă înaintea ta, primeşte darurile din mâinile mele, căci, când am văzut faţa ta, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai fost.
11.	Primeşte de la mine binecuvântările mele, pe care ţi le aduc, că m-a miluit Dumnezeu şi am de toate". Şi a stăruit şi le-a luat.  Ce ma enerveaza oamenii care nu stiu sa accepte un refuz...
12.	Apoi a zis Isav: "Să ne sculăm şi să mergem împreună; eu însă îmi voi potrivi pasul cu tine".
13.	Iacov însă a răspuns: "Domnul meu ştie că îmi sunt gingaşi copiii şi că am oi şi vite de curând fătate; de le vom mâna tare numai o zi, ar pieri toată turma.
14.	Să se ducă dar domnul meu, înaintea robului său, iar eu voi urma încet, în pas cu vitele cele dinaintea mea şi în pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir".  O discutie plictisitoare despre viteza de deplasare a unui bou versus viteza de deplasare a altui bou.
15.	Atunci Isav a zis: "Să-ţi las măcar o parte din oamenii cei ce sunt cu mine". Iar Iacov i-a răspuns: "La ce aceasta? Mi-ajunge mie bunăvoinţa ce-am aflat înaintea domnului meu".
16.	Şi s-a întors Isav în aceeaşi zi pe calea sa la Seir.
17.	Iar Iacov s-a îndreptat spre Sucot şi şi-a făcut acolo locuinţă pentru sine, iar pentru vitele sale a făcut şuri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot. Astia-s alesii lui D si tot boschetari sunt.
18.	Întorcându-se Iacov din Mesopotamia şi ajungând cu bine la Salem, o cetate în ţinutul Sichem, din pământul Canaan, s-a aşezat în faţa cetăţii.  Opa, cetate. Pun pariu ca astia aveau zei mai meseriasi. Astia a lu D boschetareau in fata cetatii.
19.	Apoi şi-a cumpărat partea de câmp, pe care era cortul său, cu o sută de kesite, de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem.
20.	A înălţat acolo un jertfelnic şi i-a pus numele El-Elohe-Israel.  In sfarsit mai si cumpara astia ceva. Am observat ca pana acum, "ALESII" sunt boschetari care merg din cand in cand prin desert si pe alocuri mai pun un cataroi in picioare, il stropesc cu pi... ulei si ii dau un nume. Sau mai gasesc locuri deja numite de altii si le dau alte nume. Crazy fuckers...